Managementul educaţional, formarea, leadership-ul, sunt concepte mai mult ca oricând în actualitate, fiind vorba până la urmă de CALITATE, atât ca excelentă şi scop în sine, cât şi ca o răspundere faţă de nişte norme de bază, dar mai ales ale unor nevoi şi aşteptări. Rolul managerului este de a analiza permanent evoluţia cererii pe piaţa muncii, de a consulta permanent beneficiarii şi de a modifica strategiile conform situaţiilor existente şi viitoare. Cele 8 principii ale calităţii reprezintă o serie de descriptori de performantă pe baza carora se masoară performanţa la nivelul furnizorului de servicii educaţionale şi la nivelul sistemului. Deoarece metodele de recrutare a personalului sunt într-o continua dinamică în multe sectoare de activitate, din cauza apariţiei noilor tehnologii în comunicarea şi transmiterea de informaţii şi din cauza reformelor structurale, angajaţii de la toate nivelurile trebuie să dobândească cunoştiinţe, aptitudini, atitudini şi mentalităţi noi, ăntr-un ritm cât mai rapid. Astfel învatamantul şi formarea devine un mijloc de lărgire a cunoştiinţelor şi aptitudinilor, având ca scop satisfacerea nevoilor şi posibilitatilor de formare continuă a adulţilor. Cursanţii, până la urmă, vor trebui “să învaţe cum să înveţe” într-un mediu modern iar studiul individual, îi va încuraja să privească studiul ca pe un proces continuu. Cum trăim într-o societate a învăţării aceasta este o nouă forma de educaţie, modernă.Managementul ca ştiinţă presupune elaborarea unor concepte, principii, metode şi tehnici de lucru cu caracter general, a căror utilizare trebuie să asigure folosirea optimă a potenţialului uman, material şi financiar din unitatăţile economice. Desigur, pe măsura dezvoltării şi îmbogăţirii teoriei managementului şi arta de a conduce înregistrează progrese semnificative. Pentru acest motiv, mulţi specialişti pledează pentru dezvoltarea unei teorii “complet integrate” a managementului. Referindu-se la motivele care pledează pentru dezvoltarea teoriei integrate a managementului, Philip W. Shay precizează următoarele: a) în domeniul managementului, teoria rămâne un cadru conceptual de referinţă şi prezintă o importanţă crucială pentru activitatea practicată care foloseşte aspecte din numeroase şi diverse ştiinţe, precum şi nenumărate instrumente şi tehnici; b) teoria este necesară pentru orientarea cercetării manageriale, prin evidenţierea lacunelor existente în acest domeniu, precum şi prin oferirea de ipoteze pentru dirijarea eforturilor şi eşalonarea lor judicioasă; c) absenţa unei astfel de discipline ar face imposibilă predarea sau învăţarea managementului, iar managerii nu ar putea să-l utilizeze ca îndreptar al activităţii manageriale; d) numai cu ajutorul unei teorii adecvate a managementului poate fi înţeleasă întreprinderea modernă şi activitatea ei; e) cu ajutorul teoriei managementului se formează managerii capabili să conducă întreprinderile şi celelalte instituţii, se asigură progresul în libertate şi demnitate umană şi se previne împingerea spre centralism excesiv.În condiţiile în care managementul se foloseşte de cunoştinţe de bază organizate (principii, metode, tehnici) este ştiinţă. Când acestea sunt aplicate potrivit unor condiţii specifice, pentru a obţine rezultate dorite, atunci el devine artă. Capacitatea de a utiliza metodele, tehnicile şi principiile oferite de ştiinţa managementului, de a le aplica, de a le combina reprezintă, de fapt, tocmai arta de a conduce. Trecerea la economia de piaţă impune schimbări de fond, inclusiv în ceea ce priveşte concepţia managerială. Este necesar un proces de asimilare de cunoştinţe care să permită abordări şi soluţionări pentru problemele ivite, ceea ce a fost are tot mai puţină importanţă. Cunoştinţele sistematice de management contribuie la realizarea a ceva care reprezintă mult mai mult decât o simplă pricepere, adică o cultură în acest domeniu, s-ar putea spune chiar o stare de spirit.
Cel care deţine o asemenea cultură, se “mişcă” într-o lume aparte a ideilor privind organizarea, coordonarea, antrenarea şi motivarea grupurilor umane care acţionează într-o unitate. El este chemat să-i spijine pe oameni, să-i coordoneze în atingerea scopurilor proprii şi a obiectivelor organizaţiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu